XeroxCluj91 
Site slogan 
2015-10-23
xerox cluj

în cînd s%u0103 tresar%u0103, d%u0103ruindu-mi-o mai frumoas%u0103, mai feminin%u0103.
Nu m-am putut ab%u0163ine : buzele ei mi se ofereau ca un izvor de ap%u0103 vie, am sorbit din acel izvor cu emo%u0163ie, cu team%u0103. Acesta a fost sfîr%u015Fitul.
Trezindu-se, a început s%u0103 %u0163ipe, s%u0103 plîng%u0103 în hohote, n-o mai puteam opri, apoi a fost o t%u0103cere lung%u0103, ca o pace grea, în care învinsul eram eu, înving%u0103torul.
Ce se întîmplase ? Nefericitul de mine gre%u015Fisem camera. E adev%u0103rat, toate camerele unui hotel seam%u0103n%u0103 între ele, dar nu-mi închipuiam s%u0103 fac vreodat%u0103 o asemenea gaf%u0103. %u015Ei apoi, nici nu %u015Ftiam c%u0103 ea se afl%u0103 atît de aproape de mine, doar s%u0103 întinzi mîna.
Se pr%u0103bu%u015Fise îns%u0103 totul. Sau poate acela era, trebuia s%u0103 fie, adev%u0103ratul început ?
Cînd %u015Fi-a dat în sfîr%u015Fit seama c%u0103 gre%u015Fisem într-adev%u0103r camera, c%u0103 eram %u015Fi pu%u0163in ame%u0163it %u015Fi comic în încercarea mea ridicol%u0103 de a-mi cere ni%u015Fte scuze, a început s%u0103 rîd%u0103, s%u0103 râd%u0103 printre lacrimi, devenind %u015Fi mai frumoas%u0103, mai nostim%u0103.
%u2014    Dac%u0103 vrei s%u0103 te iert, nu te mai scuza atîta, te rog ! In definitiv, tot trebuia s%u0103 ne cunoa%u015Ftem odat%u0103, nu-i a%u015Fa ?
%u2014    Scoate-m%u0103, te rog, din aceast%u0103 încurc%u0103tur%u0103 ! D%u0103-mi o min%u0103 de ajutor, pentru c%u0103 singur nu sînt în stare de nimic, am implorat-o cu toat%u0103 sinceritatea, regretînd din suflet gafa.
%u2014    E tîrziu ? m%u0103 întrebase cu un aer familiar, ca %u015Fi cînd, ea nu %u015Ftia lucrul acesta, trebuia s%u0103-l afle, atunci, de la mine.
%u2014    E devreme, i-am r%u0103spuns, glumind, e abia 3.
Incurajîndu-m%u0103, m-a rugat s-o servesc cu o %u0163igar%u0103. Eram
fericit. B%u0103nuiam c%u0103 eram fericit. Aprinzîndu-i %u0163igara, am întrebat-o :
%u2014    Cum te cheam%u0103 ?
%u2014    Miruna, mi-a r%u0103spuns simplu. Dar pe tine ?
20
%u2014    %u015Etefan.
Apoi am fumat un timp în t%u0103cere. Era o complicitate. întunericul m%u0103 proteja. O b%u0103nuiam u%u015For gînditoare, u%u015For melancolic%u0103, a%u015Fa cum îi st%u0103 bine unei femei, dup%u0103 felul cum se aprindea, din cînd în cînd, %u0163igara, dup%u0103 fumul care ne înv%u0103luia în aceea%u015Fi sublim%u0103 otrav%u0103.
%u2014    Erai atît de aproape de mine, ca o respira%u0163ie. M%u0103 întreb cum de nu te-am întîlnit niciodat%u0103.
%u2014    Locuin%u0163ele noastre sînt, de obicei, la subsol. Cu mine s-a f%u0103cut, dup%u0103 cum vezi, o excep%u0163ie (M%u0103 gîndeam : ...%u201ECu ea s-a f%u0103cut, deci, o excep%u0163ie !%u201C).
%u2014    Rochia aceea albastr%u0103...
%u2014    ...Da, îmi vine bine, %u015Ftiu ; mi s-a mai spus..., dar nu-mi apar%u0163ine, e a hotelului. Ca %u015Fi camera asta în care stau. în care st%u0103m.
%u2014    Deocamdat%u0103. N-ai vrea s%u0103 ai o camer%u0103 a ta, numai a ta, un col%u0163 al t%u0103u, unde s%u0103 te retragi cînd e%u015Fti obosit%u0103, s%u0103 nu intre nimeni, s%u0103 nu %u015Ftie nimeni ? Sau o rochie a ta, albastr%u0103, verde, galben%u0103, dar numai a ta ?
Nu mi-a r%u0103spuns. Dup%u0103 cîteva minute, uitînd de întrebare :
%u2014    Cu ce s%u0103 te servesc ? O cafea ? Sau vrei ceva tare ? Coniac, gin, votc%u0103, martini ? Mie-mi place ginul.
%u2014    S%u0103 bem gin.
în întunericul misterios al camerei se desena o siluet%u0103 alb%u0103 ca o flac%u0103r%u0103, dulce ca un p%u0103cat. Se mi%u015Fca %u2014 %u015Fi asta era esen%u0163ial %u2014 pentru mine. Mi%u015Fc%u0103rile ei vibrau în culori calde, a%u015Fezînd peste lucrurile din interior o respira%u0163ie. Cu tonul cel mai firesc %u015Fi familiar, m-a rugat s%u0103-mi scot haina, cravata, s%u0103 mai aprind dou%u0103 %u0163ig%u0103ri %u015Fi, punînd tava pe m%u0103su%u0163a de ling%u0103 fotoliul meu prietenos, s-a a%u015Fezat jos, ling%u0103 mine, pe covor.
Eram dezarmat. Cine în locul meu n-ar fi fost fericit ? %u015Ei totu%u015Fi, nu %u015Ftiu de ce, îmi p%u0103rea r%u0103u de tot ce se întîmpla, de%u015Fi ea era, cum s%u0103 spun, mereu frumoas%u0103.
%u2014    %u015Etiam c%u0103 e%u015Fti al%u0103turi de mine, dealtfel chiar eu am cerut camera asta. Acolo, jos, nu mai puteam respira. N-aveam o clip%u0103 de lini%u015Fte, trebuia s%u0103 suport figurile tuturor, ale dansatoarelor, care se întorceau transpirate de la bar, ale chefliilor care se tîrau dup%u0103 ele, dar mai ales ale func%u0163ionarilor m%u0103run%u0163i ai hotelului, care aveau bani cit %u015Fapte mini%u015Ftri la un loc. Eram hot%u0103rît%u0103 s%u0103 plec. Cam atunci cred c%u0103 ai venit tu. îmi amintesc prima sear%u0103 în care ai intrat acolo, parc%u0103 veneai din alt%u0103 lume, aceea poate visat%u0103 de mine. Mi s-a p%u0103rut c%u0103 ai venit pentru mine, s%u0103 m%u0103 salvezi, dar nu puteam face nici o mi%u015Fcare, nici
21
un gest; eram urm%u0103rit%u0103. Cînd lipseai, lucram cu teama c%u0103 nu te vei mai întoarce. Eram convins%u0103 c%u0103 în%u0163elegeai totul, pentru c%u0103 m%u0103 priveai într-un fel anume, conspirativ, ca o promisiune. De aceea am %u015Fi cerut aceast%u0103 camer%u0103. %u0162i-am b%u0103tut uneori în perete, noaptea, tîrziu, dar nu m-ai auzit. Dormeai poate, sau erai plecat, cine %u015Ftie. Acum, iart%u0103-m%u0103, e%u015Fti aici ? M%u0103 auzi ?
Eram %u015Fi nu eram acolo. Totul se r%u0103sturnase %u015Fi nu-mi puteam reveni. Eram sau nu eram acolo ? Ea st%u0103tea la picioarele mele ca într-o rug%u0103, eu st%u0103team la picioarele mele, la picioarele ei. M-am a%u015Fezat lîng%u0103 ea, acolo, jos, pe covor. Acum o vedeam clar. M%u0103 privea cu ni%u015Fte ochi mari, c%u0103prui, grei de aerul dintre noi.
A%u015F fi vrut s%u0103-i spun ceva, dar nu m%u0103 puteam rezema în cuvinte, a%u015F fi vrut s-o mîngîi, dar gestul meu era frînt, a%u015F fi vrut s%u0103 plec, dar nu puteam, nu mai puteam.
Ar fi trebuit poate s%u0103-i pun o muzic%u0103, o muzic%u0103 de noapte, dar magnetofonul meu nu mergea.
Am stat a%u015Fa, t%u0103cu%u0163i, un timp, apoi ea a început s%u0103 plîng%u0103 ; nu %u015Ftiu cînd am luat-o în bra%u0163e, am început s-o s%u0103rut ca un nebun, cu patim%u0103, cu durere, cu lacrimi, cred c%u0103 plîngeam amîndoi, %u0163in minte c%u0103 ea îmi spunea mereu : %u201EPleac%u0103, tu trebuie s%u0103 pleci din hotelul acesta, pleac%u0103, s%u0103 nu r%u0103mîi, pleac%u0103", pentru ca diminea%u0163a s%u0103 m%u0103 trezesc într-un univers din care, desigur, nu mai puteam pleca niciodat%u0103.
5
Nu mai eram îns%u0103 îii siguran%u0163%u0103 %u015Fi asta m%u0103 nelini%u015Ftea cel mai mult.
In zilele urm%u0103toare am încercat s%u0103 uit totul, ocoleam barul acela unde servea o fat%u0103 în rochie albastr%u0103, iar noaptea m%u0103 întorceam acas%u0103 tîrziu, cît mai tîrziu. Cred c%u0103 m%u0103 a%u015Ftepta. Mi se p%u0103rea c%u0103 îi aud respira%u0163ia, c%u0103 ochii ei, mari, c%u0103prui, m%u0103 privesc mustr%u0103tor, dar aveam nevoie de mine, o egoist%u0103 nevoie de mine, de propria mea lini%u015Fte, la%u015F%u0103.
în definitiv, m%u0103 aflam într-un hotel, cu vecini întîmpl%u0103-tori %u015Fi cuno%u015Ftin%u0163e efemere, a%u015Fa încît toate intr%u0103rile trebuia s%u0103 fie libere, necontrolate. Dealtfel, nimeni nu ne obliga la anumite raporturi, nic%u0103ieri nu se înregistra timpul nostru, era un timp de hotel, nic%u0103ieri decontabil.
22
Nu b%u0103nuiam atunci consecin%u0163ele tragice ale acestui fel de a gândi, dar aceasta era vârsta mea de atunci, la care mi-e fric%u0103 s%u0103 privesc.
6
In acest timp, am f%u0103cut %u015Fi alte descoperiri. Sus, la etajul treizeci, la teras%u0103, hotelul avea o piscin%u0103. Cum pe aproape nu era nici o mare, urcam acolo, uneori, fugeam acolo.
îmi pl%u0103cea s%u0103 stau toropit în soare, cu ochii închi%u015Fi, cu mine însumi, f%u0103r%u0103 mine. Al%u0103turi erau ni%u015Fte valuri artificiale, ni%u015Fte femei frumoase, foarte frumoase.
Pe la ora zece, într-un costum impecabil, în alb, într-o' %u0163inut%u0103 protocolar%u0103, ap%u0103rea un domn distins, cam de patruzeci de ani, de o superioar%u0103 absen%u0163%u0103 fa%u0163%u0103 de tot ce era în jurul s%u0103u. Se a%u015Feza de obicei în fa%u0163a mea, sub o umbrel%u0103 imens%u0103 aurie, î%u015Fi scotea tacticos ochelarii de soare %u015Fi, cu gesturi m%u0103surate, de compas, desf%u0103%u015Fura o revist%u0103 colorat%u0103, cu femei de reclam%u0103 comercial%u0103. La zece %u015Fi jum%u0103tate, un chelner îi aducea cafeaua de diminea%u0163%u0103 %u015Fi pachetul cu %u0163ig%u0103ri str%u0103ine, retr%u0103gîndu-se apoi discret pentru a reveni exact în momentele oportune. Ciudatul personaj st%u0103tea întotdeauna la umbr%u0103 %u015Fi asculta ore în %u015Fir muzica de la un aparat de radio portabil pe care-1 avea mereu cu sine. Nu era desigur un meloman adev%u0103rat, pentru c%u0103 nu f%u0103cea nici o selec%u0163ie a melodiilor %u015Fi de altfel volumul era sup%u0103r%u0103tor de puternic, încît %u015Fi atr%u0103gea priviri de nemul%u0163umire din toate p%u0103r%u0163ile. Altfel era un om foarte lini%u015Ftit, care, desigur, î%u015Fi avea o lume a lui, oricum interesant%u0103. Mai tîrziu aveam s%u0103 aflu c%u0103 era surdo-mut.
In stînga î%u015Fi instala %u015Fevaletul un pictor foarte tîn%u0103r, aproape un adolescent, dac%u0103 barba lui r%u0103zvr%u0103tit%u0103 %u015Fi %u0163inuta neîngrijit%u0103 nu i-ar fi ascuns adev%u0103rata vîrst%u0103. Se vede c%u0103 î%u015Fi iubea cu pasiune meseria, pentru c%u0103 atunci cînd lucra era absorbit de munca lui, str%u0103in de comentariile u%u015For ironice de pe margine. Tablourile sale erau, într-adev%u0103r, ciudate. Unul dintre ele, de exemplu, era o imens%u0103 pînz%u0103 cotropit%u0103 de albastru, albastru de diferite nuan%u0163e, de la alb la negru, ca o oglind%u0103 a m%u0103rii la infinitele ei ceasuri ale zilei.
Se intitula %u201ECer întors%u201C %u015Fi mi se p%u0103rea c%u0103, într-adev%u0103r, pictorul acela era ascuns în culorile sale. Pînzele sale trezeau
23
nedumeriri, ca dealtfel %u015Fi întreaga înf%u0103%u0163i%u015Fare a pictorului, ne-denrins cu convenien%u0163ele sociale %u015Fi candid în manifest%u0103rile sale pitore%u015Fti. îmi pl%u0103ceau statura lui atletic%u0103, %u0163inuta sa neglijent%u0103, rîsul s%u0103u, mai ales, zgomotos, molipsitor; purta ni%u015Fte blwe-jeans împestri%u0163a%u0163i de culori, iar la piept îi atîrna un medalion %u2014 original : o scoic%u0103 de mare, de care nu se desp%u0103r%u0163ea niciodat%u0103. Un aer boem îi d%u0103dea pipa imens%u0103, marin%u0103reasc%u0103.
într-o zi, o fat%u0103 i-a cerut în glum%u0103 s%u0103-i fac%u0103 portretul. %u015Ei-a luat o pozi%u0163ie teatral%u0103 %u015Fi a%u015Ftepta ner%u0103bd%u0103toare s%u0103-%u015Fi vad%u0103 chipul pe pînz%u0103. Tabloul înf%u0103%u0163i%u015Fa un spa%u0163iu verde, odihnitor, luminat vertical de un roz tremurat ca o trestie. Era intitulat : %u201EPortret de fat%u0103%u201C.
Mi s-a luminat dintr-o dat%u0103 tîlcul ascuns al sugestiei. Valoarea ei muzical%u0103, inefabil%u0103, în timp ce modelul real ar%u0103ta acum trist, lamentabil trist, ca o copie standard. Mi-ar fi fost fric%u0103 s%u0103 m%u0103 v%u0103d prins pe pînza acestui vr%u0103jitor %u015Fi totu%u015Fi nu puteam rezista tenta%u0163iei de a-1 cunoa%u015Fte, de a-1 privi mai îndeaproape.
Am aflat c%u0103 st%u0103team pe acela%u015Fi coridor, nu pricep cum de nu ne întîlnisem, c%u0103 îl chema Mendoian, Mihai Mendoian, %u015Fi c%u0103 deja îmi schi%u0163ase un portret într-una din serile petrecute la Pe%u015Ftera cînd nu mai aveam ochi s%u0103 privesc nic%u0103ieri %u015Fi pe nimeni.
%u2014    Am v%u0103zut atunci c%u0103 exi%u015Fti, c%u0103 por%u0163i în suflet o boal%u0103, mi-a spus. Eu eram vizavi. Nu m%u0103 vedeai. Era firesc s%u0103 nu m%u0103 vezi. Dealtfel, modelele mele adev%u0103rate sînt întotdeauna absente, ca natura.
Eram surprins. Curiozitatea mea cre%u015Ftea, desigur, cu fiecare cuvînt al acestui om care m%u0103 cuno%u015Ftea (m%u0103 tr%u0103dasem, f%u0103r%u0103 s%u0103 %u015Ftiu), de existen%u0163a c%u0103ruia habar nu aveam.
%u2014    Ca s%u0103 faci un portret, ar trebui, cred, s%u0103 cuno%u015Fti foarte bine omul, în intimitatea sa, în felul de a gîndi, de a judeca lumea, de a sim%u0163i ; temperamentul s%u0103u, toate aspira%u0163iile %u015Fi complica%u0163iile sale suflete%u015Fti, în sfîr%u015Fit totul. Ce %u015Ftii dumneata despre mine ?
Zîmbind u%u015For, continua s%u0103 trag%u0103 linii, din cea%u0163a c%u0103rora se contura treptat un sens : vîrful unui catarg, valurile unei m%u0103ri, aripile unui pesc%u0103ru%u015F.
%u2014    Iat%u0103, eu desenez marea, încerc s%u0103 desenez marea, pe care niciodat%u0103 n-am v%u0103zut-o. Acesta este IDEALUL MEU. %u015Etiu c%u0103 este greu, poate imposibil, culorile ei sînt atît de schimb%u0103toare, momentele atît de nea%u015Fteptate, derutante, marginile
24
ei imposibil de încadrat în ni%u015Fte rame %u015Fi, totu%u015Fi, f%u0103r%u0103 aceast%u0103 himer%u0103 n-a%u015F putea tr%u0103i.
Spusese totul alb, dintr-o dat%u0103. O confesiune. Ca %u015Fi cum %u015Fi-ar fi vorbit sie%u015Fi. Era, probabil, singur, ducea lipsa unui interlocutor. Cel pu%u0163in ca pretext pentru un dialog cu sine însu%u015Fi.
Lîng%u0103 noi se mi%u015Fcau lene%u015F femei de bronz, vagi cuno%u015Ftin%u0163e ale pictorului ; cu gesturi largi, zîmbind, le saluta de departe, absent.
%u2014 Femeile acestea au str%u0103b%u0103tut multe m%u0103ri ale lumii, mi-au povestit despre ele ca despre geamantanele lor. Nici una n-a v%u0103zut îns%u0103 %u015Fi nici n-o s%u0103 vad%u0103 vreodat%u0103 marea aceea a mea, numai a mea, pe care o port nev%u0103zut în mine.
Tot ce spunea era un r%u0103spuns la întrebarea mea anterioar%u0103. M%u0103 speria. M%u0103 luase pe nepreg%u0103tite, aproape c%u0103-mi era fric%u0103 de tabloul acela, de portretul acela al meu, ne%u015Ftiut.
Prins în jocul acesta, nu m%u0103 mai puteam refugia nic%u0103ieri. Poate nici nu doream asta serios, ba, dimpotriv%u0103, c%u0103ci m-am surprins recitîndu-i la întîmplare :
%u201EDemult, într-un regat ling%u0103 mare,
De cînd mul%u0163i ani or %u0163i,
Tr%u0103ia o %u0163a%u0163%u0103, poate-o cunoa%u015Fte%u0163i,
Pe numele de Ann%u0103bel Lee ;
Tr%u0103ia ast%u0103 %u0163a%u0163%u0103 numai cu gindul S%u0103 m%u0103-ndr%u0103geasc%u0103, s-o pot îndr%u0103gi%u201C
Aprinzîndu-%u015Fi pipa, cu ochi întuneca%u0163i, pictorul a continuat :
%u201EEu eram copil, ea era copil,
In regatul ce lîng%u0103 mare luci;
Dar iubeam cu-o dragoste mai mult decit dragoste Eu %u015Fi %u0163rumoasa Ann%u0103bel Lee...%u201C
Am t%u0103cut apoi amîndoi. Mi-am aprins o %u0163igar%u0103. Fumam lini%u015Fti%u0163i. Cred c%u0103-1 cuno%u015Fteam de mult pe pictorul acela. (Poate la el mi se d%u0103duse adresa s%u0103 stau, dar o pierdusem. Acum, nici nu m%u0103 mai interesa. Locuiam oricum al%u0103turi, împreun%u0103, pe acela%u015Fi coridor).
Tr%u0103ind eu însumi nevoia de mare, am debarcat totu%u015Fi aici, în or%u0103%u015Felul acesta de munte, odihnitor, de%u015Fi aerul în%u0103l%u0163imilor m%u0103 ame%u0163ea ca %u015Fi soarele m%u0103rii.
M-a invitat s%u0103-i v%u0103d %u201Eatelierul".
Nu puteam crede c%u0103 era o camer%u0103 de hotel obi%u015Fnuit%u0103. Totul era de nerecunoscut. Ca %u015Fi cînd pictorul se instalase în camera aceea definitiv. Nu mai era o camer%u0103 de hotel, era camera lui,
25
laboratorul lui, via%u0163a lui. Totul era nefiresc de simplu, de original, de %u015Focant. Nu mai v%u0103zusem un asemenea interior. In primul rînd, mobila lipsea.
Mai în toate casele pe unde am fost, m-a întîmpinat nepl%u0103cut masivitatea obositoare a mobilelor. Lipsa unui gust, a stilului, îngr%u0103m%u0103direa gr%u0103bit%u0103, f%u0103r%u0103 selec%u0163ie a obiectelor tr%u0103dau ascensiunea rapid%u0103, needucat%u0103 a unor oameni pleca%u0163i de jos, netrecu%u0163i prin rafinament estetic. Spa%u0163ii neaerisite, triste. Mai exact, ce m%u0103 surprindea în aceste case era lipsa unei biblioteci, a c%u0103r%u0163ilor, care dau valoarea suprem%u0103 a oric%u0103rui interior.
Camera lui Mendoian tr%u0103da omul. Artistul. Un hol mic, primitor, invita într-o atmosfer%u0103 intim%u0103, prieteneasc%u0103. Atelierul nu era suficient luminat din afar%u0103 ; lumina venea din interior, din culorile calde, odihnitoare. Peste tot, tablouri. Aceasta era bog%u0103%u0163ia camerei. Intrasem într-un univers neb%u0103nuit, misterios. Schi%u0163e, portrete, peisaje, sculpturi în lemn, obiecte de uz gospod%u0103resc, toate create de mîna lui.
In timp ce pictorul preg%u0103tea lini%u015Ftit o cafea, cercetam cu aten%u0163ie totul.
La început, crea%u0163iile %u015Focante. O veioz%u0103 în form%u0103 de bufni%u0163%u0103. La o ap%u0103sare pe buton, doi ochi mari, ro%u015Fii, se aprindeau hol-bîndu-se la mine amenin%u0163%u0103tor.
%u2014    Este îngerul meu p%u0103zitor, muza inspiratoare, mi-a spus pictorul, drept r%u0103spuns la nedumerirea mea. Seara, cînd r%u0103-mînem singuri, st%u0103m de vorb%u0103. M%u0103 prive%u015Fte %u015Fi-mi comand%u0103 tablourile. Asta este în%u0163elegerea noastr%u0103 secret%u0103. Iar eu m%u0103 supun ca unui pact al mor%u0163ii. De aceea lucrez seara, mai ales noaptea, ca un bezmetic. De fapt, vreau s%u0103-mi înving noaptea, moartea, dac%u0103 vrei. Diminea%u0163a adorm ame%u0163it, dar fericit.
Descopeream în cuvintele pictorului propriile mele patimi, sim%u0163eam c%u0103 în sufletul meu se zbat aripile unei p%u0103s%u0103ri f%u0103r%u0103 nume.
Am dat peste cap paharul de rom pe care Mihai îl pusese pe mas%u0103.
M%u0103 gîndeam la INVEN%u0162IA mea abandonat%u0103 %u015Fi-mi spuneam : TREBUIE. TREBUIE SA REU%u015EESC. ALTFEL BUFNI%u0162A Xerox Cluj  ACEASTA AMENIN%u0162%u0102TOARE MA VA UCIDE CU PRIVIREA EI !
N-am putut ocoli gîndul :
%u2014    Am s%u0103-%u0163i fac o m%u0103rturisire, pictore. S%u0103 nu rîzi. Te rog. Nu trebuie s%u0103 te surprind%u0103.
Atot%u015Ftiutor, ca %u015Fi cînd prevedea %u015Fi a%u015Ftepta s%u0103 înot u%u015For spre el, Mendoian a zîmbit calm, f%u0103r%u0103 ironie :
26
%u2014    Din moment ce e%u015Fti aici, la mine... Trebuie s%u0103-%u0163i fac %u015Fi eu o m%u0103rturisire, drag%u0103 %u015Etefan. (Cit de firesc îmi spunea pe nume, ca %u015Fi cînd ne cunoa%u015Ftem de mult, dar poate ne cuno%u015Fteam de mult, desigur ne cuno%u015Fteam de mult). S%u0103 %u015Ftii c%u0103 aici nu p%u0103trunde oricine. Chiar modelele mele r%u0103mîn afar%u0103, tu e%u015Fti o excep%u0163ie.
S%u0103 nu-%u0163i închipui c%u0103 la mine nu vine lume. Dimpotriv%u0103. Prieteni, femei. Cum vezi, sticle peste tot. Dar cî%u0163i r%u0103mîn ? Cî%u0163i r%u0103mîn cu adev%u0103rat ? Cei mai mul%u0163i se simt bine %u2014 %u015Fi asta e bine. Eu însumi am nevoie de ei, îi chem. Unii se amuz%u0103, al%u0163ii r%u0103mîn senini, definitiv ferici%u0163i. Mul%u0163i chema%u0163i... Dar, iart%u0103-m%u0103, vroiai s%u0103 spui ceva...
-%u2014%u2022 Sînt obsedat de o IDEE, am spus.
%u2014    Se vede.
%u015Ei, f%u0103r%u0103 alte vorbe, a desf%u0103cut o map%u0103, a c%u0103utat prin teancul de hîrtii, dînd la o parte pe cele care nu-1 interesau, pentru a scoate dintre ele O schi%u0163%u0103 de portret care m-a %u015Focat.
%u2014    Aveam dreptate, nu ?
Mut, priveam tabloul, necrezînd ochilor. Eram eu. Eu, a%u015Fa cum nu m%u0103 v%u0103zusem niciodat%u0103. Mi-era pu%u0163in team%u0103 s%u0103 m%u0103 uit. De%u015Fi era doar %u201Eo schi%u0163%u0103", portretul se contura adînc, liniile duceau undeva, ochii se b%u0103nuiau piezi%u015F, umerii închipuiau o diagonal%u0103, ca un vas aplecat spre el însu%u015Fi, eram %u015Fi nu eram eu. Pluteam în fumul gros al cîrciumii. Siluete vagi se cl%u0103tinau în fundal. Circiuma îns%u0103%u015Fi aducea cu o nav%u0103, o nav%u0103 în cea%u0163%u0103, iar siluetele care se b%u0103nuiau erau ale unor marinari de curînd ie%u015Fi%u0163i din min%u0103, dintr-o min%u0103 de aur, cum aveam s%u0103 aflu mai tîrziu.
%u2014    Intr-adev%u0103r, aici se afl%u0103 cineva. Sînt eu cînd r%u0103mîn singur, cu mine însumi. F%u0103r%u0103 masc%u0103. M%u0103 întreb cum ai reu%u015Fit, f%u0103r%u0103 s%u0103 m%u0103 cuno%u015Fti, s%u0103 cobori atît de adînc în apele mele întunecate.
%u2014    Intuind. F%u0103r%u0103 intui%u0163ie, un artist nu ajunge nic%u0103ieri. Nu numai un artist, omul în general. %u015Ei apoi, nu uita, eram %u015Fi eu acolo. Dac%u0103 te ui%u0163i atent, sînt %u015Fi eu acolo. Dealtfel, fiecare pictor se deseneaz%u0103 pe sine în tablourile sale.
Intr-adev%u0103r, portretul avea ceva din aerul pictorului, din tr%u0103s%u0103turile sale.
Nu ne mai puteam deci desp%u0103r%u0163i. Ne lega, se pare, un destin comun. Sim%u0163eam asta din aerul dintre noi, din complicitatea lui. Pluteam înv%u0103lui%u0163i în acela%u015Fi fum.
%u2014    Eu am f%u0103cut o inven%u0163ie, i-am spus. Sau, mai exact, vreau s%u0103 o fac. Am toate elementele. Tu vrei s%u0103 pictezi marea. Eu vreau s%u0103 o fac s%u0103 cînte. S%u0103 o auzi aici, lîng%u0103 tine, oricînd. %u015Ei nu numai marea. Tot ce este ritm, mi%u015Fcare, via%u0163%u0103. Vreau s%u0103
27
prind scurgerea lor haotic%u0103 într-un sens muzical permanent. Nu %u015Ftiu dac%u0103 voi reu%u015Fi, dar asta este IDEEA de care sînt prins. Cum vezi, o alt%u0103 himer%u0103.
%u2014 F%u0103r%u0103 astfel de himere, nu putem tr%u0103i. In seara aceea, acolo, mi-am dat seama c%u0103 e%u015Fti m%u0103cinat de un gînd, c%u0103 votca nu potolea setea l%u0103untric%u0103. Atunci am ap%u0103rut eu. De fapt, eram acolo. Eram acolo, dar nu m%u0103 vedeai. St%u0103team într-un col%u0163 pu%u0163in luminat %u015Fi te priveam de aproape, foarte de aproape.
Vorbindu-mi, pictorul r%u0103mînea din nou, pentru un timp, în umbr%u0103, reînviindu-mi în memorie seara aceea de la Pe%u015Ftera.
Eram ca de obicei singur, sfî%u015Fiat de trompeta aceea care cîntase pentru o clip%u0103, de telefonul acela care sunase scurt, de Lola, de care nu %u015Ftiam unde disp%u0103ruse.
Miruna era %u015Fi nu era o vindecare, toate acestea mi se întâmplau tocmai cînd descoperisem IDEEA aceea salvatoare, al c%u0103rei rob eram. M%u0103 sim%u0163eam închis, unora le devenisem chiar suspect, de aceea Pe%u015Ftera era un loc ideal de refugiu. Acolo nimeni nu avea nimic cu nimeni, puteai s%u0103-%u0163i vezi lini%u015Ftit de gîndurile tale, tovar%u0103%u015Fii întîmpl%u0103tori de pahar veneau %u015Fi plecau, plecau %u015Fi veneau, simplu, f%u0103r%u0103 obliga%u0163ii. Nimeni nu te suspecta de vreun gest..., nimeni, cum nimeni ? dar el, el, pictorul care se afla atunci acolo, care se afl%u0103 acum aici ? M%u0103 sim%u0163eam vinovat, m%u0103 vedeam descoperit, trebuia deci s%u0103 plec, definitiv trebuia s%u0103 plec, dar mai puteam pleca ? Ceva din sufletul meu r%u0103m%u0103sese acolo, definitiv r%u0103m%u0103sese acolo.
Sticla era aproape goal%u0103. T%u0103ceam. Femei goale se uitau la noi cu ochi tri%u015Fti. Un b%u0103trîn ne privea cu riduri adîncite. Linii frînte urcau într-un zbor nedefinit de triunghi al unor p%u0103s%u0103ri c%u0103l%u0103toare. Se f%u0103cuse tîrziu. Obosi%u0163i, ochii bufni%u0163ei dormeau, dormeau acum, dar noi %u015Ftiam, %u015Ftiam bine amîndoi, c%u0103 în curind avea s%u0103 se fac%u0103 sear%u0103, s%u0103 înnopteze, %u015Fi ochii aceia se vor deschide spre noi, amenin%u0163%u0103tori.
Nu aveam, în fond, de ce s%u0103 fiu revoltat pentru momentul acela, pentru c%u0103 pictorul se descoperise el însu%u015Fi acum, în fa%u0163a mea. Descoperisem un univers fundamental la care aveam s%u0103 m%u0103 întorc mereu, ca la mine însumi.
Plecînd, r%u0103mîneam acolo, dar trebuia s%u0103 plec, pentru a putea ajunge LA MINE.
I-am mul%u0163umit pictorului pentru tot %u015Fi m-am întors în camera mea mai bogat, cu o hot%u0103rîre în suflet mai intens%u0103 de a duce totul la cap%u0103t, de a-i ar%u0103ta lui Mendoian c%u0103 inven%u0163ia aceea exist%u0103, c%u0103 trebuie s%u0103 existe, c%u0103, f%u0103r%u0103 ea, n-a%u015F mai fi fost eu însumi.
28
7
AICI VOI MURI ? îmi spuneam stînd în pat, îneercînd inutil s%u0103 adorm, în camera aceea întîmpl%u0103toare de hotel.
M-am apucat din nou de lucru. Benzile albe a%u015Fteptau. Aveam, cum am spus, toate elementele necesare. Motorul func%u0163iona normal. Am verificat din nou toate compartimentele aparatului, ceva nu era totu%u015Fi în regul%u0103, pentru c%u0103 înc%u0103 nu se auzea nimic, capul de redare nu mergea.
Am desf%u0103cut p%u0103r%u0163ile componente, pies%u0103 cu pies%u0103. Ele corespundeau perfect calculelor de pe hîrtie. %u201EPoate cutia de înregistrare nu recep%u0163ioneaz%u0103, mi-am spus, %u015Fi atunci desigur c%u0103 nu are ce reda%u201C. Nu, totul era perfect. Atunci ? Unde era gre%u015Feala ? Undeva era un r%u0103u pe care nu-1 puteam descoperi, asta îmi d%u0103dea dureri de cap, insomnii. îmi venea uneori s%u0103 arunc totul, s%u0103 sparg, s%u0103 stric tot ce aveam mai bun, s%u0103 renun%u0163, s%u0103 renun%u0163 definitiv, aproape uitam c%u0103 eram în vacan%u0163%u0103, c%u0103 afar%u0103 era frumos, era cald, plin%u0103 var%u0103, c%u0103 Miruna m%u0103 a%u015Ftepta, poate m%u0103 a%u015Ftepta.
M-am a%u015Fezat din nou pe pat, aprinzîndu-mi o %u0163igar%u0103.
Prin fa%u0163a mea se derulau imagini ale trecutului de care fugisem, de care nu voiam s%u0103-mi amintesc. Dar nu puteam sc%u0103pa. Secund%u0103 de secund%u0103 tr%u0103iam o alt%u0103 via%u0163%u0103, ca un blestemat. M%u0103 reîntorceam mereu în acela%u015Fi punct de înalt%u0103 tensiune, unde nu se mai ar%u0103ta nici o speran%u0163%u0103, nici o lumin%u0103.
Raluca era planeta aceea fierbinte intrat%u0103 acum într-un con de umbr%u0103 definitiv.
Parc%u0103 o cunoscusem într-o alt%u0103 lume. R%u0103m%u0103sesem beteag, zilele %u015Fi nop%u0163ile mele curgeau anapoda, f%u0103r%u0103 sens, direc%u0163ia lor fusese pierdut%u0103, la 35 de ani îmb%u0103trînisem ; eram obosit, ca %u015Fi cum a%u015F fi tr%u0103it %u015Fapte vie%u0163i într-una singur%u0103, într-un an.
Dragostea aceea de co%u015Fmar m-a aruncat pe un %u0163%u0103rm f%u0103r%u0103 pace peste care nu se ab%u0103tea nici o briz%u0103.
Dar poate c%u0103 era mai bine ca totul s%u0103 r%u0103mîn%u0103 acolo, confuz, în trecutul ca o ap%u0103 grea, întunecat%u0103.
Pe pere%u0163i se mi%u015Fcau umbre ciudate, de afar%u0103 se auzeau eîn-tece de dragoste, undeva pe aproape era un restaurant, o gr%u0103din%u0103 de var%u0103, p%u0103trundeau pîn%u0103 la mine valurile melodiei, o femeie suferea profesional în cîntec, neîncercat%u0103 practic vreodat%u0103 de pasiunea versurilor %u015Fi a muzicii.
29
Alergam, alergam, alergam %u2014 Raluca m%u0103 a%u015Ftepta la aeroport %u2014 trebuia s%u0103 plec%u0103m împreun%u0103 la m%u0103n%u0103stiri, în Nord, în Moldova, eram în întîrziere, luasem un taxi, dar iat%u0103,... motoarele aprinse, avionul se ridica încet, l%u0103sîndu-m%u0103 n%u0103uc jos, f%u0103r%u0103 ea.
Cineva îmi f%u0103cea cu mina de la o fereastr%u0103, era ea ? Nu era ? O clip%u0103 mi s-a p%u0103rut c%u0103 o recunosc, în spatele ei era un b%u0103rbat înalt, dar zgomotul devenise infernal %u015Fi totul disp%u0103ruse în nori, nori masivi ; se pornise deodat%u0103 o furtun%u0103, vîntul deschisese brusc ferestrele, perdeaua flutura larg trezind-o pe Mi-runa care, speriat%u0103, venea spre mine cerîndu-mi ad%u0103post, o lini%u015Fteam, încercam s-o lini%u015Ftesc s%u0103rutînd-o, ea plîngea, pic%u0103turi mari de ploaie b%u0103teau în geam, mi s-a p%u0103rut c%u0103 afar%u0103 este cineva, da, era pictorul, m%u0103 ruga s%u0103-i fac o cafea, o cafea mare, amar%u0103, s%u0103-i pun pu%u0163in%u0103 muzic%u0103 pîn%u0103 trece pr%u0103p%u0103dul de afar%u0103, pîn%u0103 se potole%u015Fte cîntecul bufni%u0163ei.
Pr%u0103p%u0103dul de afar%u0103 trecuse, era o diminea%u0163%u0103 senin%u0103, m-am trezit cu capul greu, am f%u0103cut un du%u015F %u015Fi am coborît s%u0103 beau o cafea, o cafea mare, amar%u0103.
Eram totu%u015Fi în vacan%u0163%u0103, trebuia s%u0103 m%u0103 las condus de în-tîmpl%u0103ri, care veneau %u015Fi plecau din mine f%u0103r%u0103 importan%u0163%u0103. Nu trebuia, nu puteam s%u0103 m%u0103 opresc nic%u0103ieri. Raportam totul la trecut, orice gest mi se p%u0103rea frînt, f%u0103r%u0103 sens. A%u015Fteptam o minune, care nu venea. Numai minunile m%u0103 mai puteau salva.
Am pornit aiurea pe str%u0103zi, f%u0103r%u0103 %u0163el. Ora%u015Ful de-abia acum îmi ap%u0103rea cu adev%u0103rat în fa%u0163%u0103, necunoscut. Constatam c%u0103 st%u0103tusem închis intr-un cerc prea restrîns, hotelul, camera, barul, Pe%u015Ftera, uneori piscina. Atît. Cel mai adesea, st%u0103team singur. Nu puteam suporta prezen%u0163a nim%u0103nui. M%u0103 deranjau zgomotele, mi%u015Fcarea, lumina. Anumite culori. Culorile tari, de exemplu. Scîr%u0163îitul tramvaielor, al ma%u015Finilor care opreau brusc m%u0103 scotea din fire ; nu mai puteam suporta nici o carte, nici m%u0103car ziarul. Trebuia s%u0103 fac o pauz%u0103 total%u0103, s%u0103 m%u0103 plimb, s%u0103 m%u0103 distrez, s%u0103 uit.
W. era un ora%u015F ideal. De basm. Case vechi, mici, cu acoperi%u015Furi de ciocolat%u0103, str%u0103zi înguste, medievale, circula%u0163ie redus%u0103, vitrine îmbietoare, vânz%u0103toare tinere, fructe pîrguite. Restaurante mici, intime, cafe-baruri discrete, cu lumini joase, odihnitoare. Dorindu-le pe toate deodat%u0103, plecam mai departe, r%u0103-mînînd cu toate %u015Fi f%u0103r%u0103 nici una. Surprinz%u0103tor, la ora aceea matinal%u0103 trec%u0103torii erau pu%u0163ini, cî%u0163iva tineri, copii, b%u0103trîni.
30
Se pare c%u0103 mul%u0163i erau simpli turi%u015Fti, ca %u015Fi mine. Iat%u0103, în Pia%u0163a Mare, în fa%u0163a statuii în alb, S%u0103rutul, un grup de tineri se fotografiau.
Mare g%u0103l%u0103gie, voie bun%u0103. Recuno%u015Fteam pia%u0163a. Aici mai fusesem parc%u0103. %u201ELola, Marele Preot !%u201C. Pe undeva pe aproape trebuia s%u0103 fie catedrala. într-adev%u0103r. O cl%u0103dire imens%u0103, neagr%u0103, încercat%u0103 de secole. Inima începuse s%u0103-mi bat%u0103 mai puternic. M-am uitat cu team%u0103 în jur. Nu era nimeni. Am intrat. Coloane colosale sus%u0163ineau un cer vast, boltit. Templu de reculegere. M%u0103 adunam în mine însumi. Aerul m%u0103 înconjura de sfin%u0163i. M%u0103 recuno%u015Fteam în ochii Mîntuitorului. Retras într-un col%u0163, respiram pacea acelui moment, purificat de lume, de zgura ei. De undeva veneau spre mine ni%u015Fte acorduri grave, de org%u0103 în care fiin%u0163a mea de carne %u015Fi de p%u0103mînt se contopea ca un fulg, am închis ochii cufundat în cîntec %u015Fi poate c%u0103 n-a%u015F mai fi reînviat dac%u0103 o întîm-plare omeneasc%u0103, unic%u0103 pentru mine, nu m-ar fi scos din somnul acela de z%u0103pezi divine, binecuvântate.
Deodat%u0103, catedrala s-a umplut de lume : b%u0103rba%u0163i %u015Fi femei îmbr%u0103ca%u0163i s%u0103rb%u0103tore%u015Fte, un preot tîn%u0103r, cu o barb%u0103 neagr%u0103, îngrijit%u0103, un dasc%u0103l între dou%u0103 vîrste, purtînd dou%u0103 lumin%u0103ri albe, imense, aprinse de curînd.
La un semnal nev%u0103zut un cor a invadat aerul. De o parte %u015Fi de alta a stranelor, se a%u015Fezaser%u0103 pe dou%u0103 rînduri, t%u0103cu%u0163i, actorii care jucau acel spectacol straniu, de o sublim%u0103 grandoare în simplitatea lui.
Din col%u0163ul meu întunecat, priveam totul gîtuit de emo%u0163ie. A%u015Fteptam s%u0103 v%u0103d ce se întîmpla. între figurile din fa%u0163%u0103 distingeam doi b%u0103trîni cu p%u0103rul alb, care priveau aproape speria%u0163i la lumea din jur. Mul%u0163i tineri, b%u0103ie%u0163i %u015Fi fete, purtînd în bra%u0163e buchete de flori. In fa%u0163a altarului %u2014 o mas%u0103 mic%u0103, rotund%u0103, cu obiecte sfinte, cu trupul %u015Fi sîngele domnului, ale domnului r%u0103stignit pentru binele %u015Fi înfr%u0103%u0163irea noastr%u0103, a p%u0103c%u0103to%u015Filor.
Dar actorii principali înc%u0103 nu intraser%u0103 în scen%u0103. To%u0163i erau în a%u015Fteptarea lor. La un alt semnal al corului nev%u0103zut, pe u%u015Fa mare a catedralei au intrat doi tineri str%u0103lucitori, care s-au apropiat încet, cu pa%u015Fi de vis, oprindu-se în centru, sub cupola principal%u0103, acolo unde se a%u015Ftepta oficierea marii ceremonii. Ea era îmbr%u0103cat%u0103 în alb, ca o statuie roman%u0103, de o perfect%u0103 armonie a liniilor, avea ochii migdala%u0163i, ca ai M%u0103riei Magdalena, ferici%u0163i %u015Fi tri%u015Fti, %u015Fi se sprijinea de bra%u0163ul lui, un b%u0103rbat, înalt, blond, îmbr%u0103cat în negru, jucîndu-%u015Fi destinul pe aceast%u0103 clip%u0103 suprem%u0103.
31
Dar to%u0163i a%u015Fteptau sosirea lui, a Marelui Preot. Numai el putea uni destine, numai el putea deslega cuvinte de via%u0163%u0103 sau de moarte. %u015Ei a ap%u0103rut. Pentru moment, am avut o senza%u0163ie de c%u0103dere în gol. Era EL ! Chiar EL ! MARELE PREOT ! Acela care

 Xerox Cluj
Filed under: uncategorized      Leave a comment

2015-10-23
Start blogging by clicking in this area. Then simply type whatever you wish. You can also drag an object from the left hand column into this area. This will allow you to add pictures, videos, etc. to your blog posts.
Filed under: uncategorized      Leave a comment

 
 
Author
Write something about yourself. No need to be fancy, just an overview.

Archive

Categories

RSS feed